De cateva zile ascult muzica, insa nu orice fel de muzica, e SALSA ( muzica aia pe care iti misti trupul suav, esti delicata si gata sa provoci prin miscari ) Cum sa nu iti vina sa dai din picioare daca asculti asa ceva. Si am sa ascult pana ma plictisesc( o limita trebuie sa existe:D) Momentele astea imi aduc aminte de alte momente, cele in care dansam(sau ma prosteam, dar in acelasi timp incercam sa invat cat mai mult). Nu e greu sa dansezi, important e sa simti muzica. Nu stiu sigur daca functioneaza si la cei care sunt intr-adevar paraleli cu dansul, insa eu cred ca totul se invata, daca iti doresti catusi de putin. As dansa, dar salsa nu se danseaza de unu singur, ci in pereche, asa poti conduce sau te poti lasa condus. De una singura pe cine sa cert, cine sa ma calce pe picioare, pe cine sa cert daca face pasul gresit sau daca a obosit. Nu exista asa ceva. Acum 2 luni m-am uitat la un film in care actiunea se axa pe dans. Cu siguranta dansul reprezinta o forma de comunicare, si daca si partenerul tau se pricepe cat de cat la dans atunci poti incerca sa vorbesti cu el in limbaj muzical. Baietii care stiu sa danseze, clar sunt frumosi. Asa era in film, insa mie nu mi se pare o afirmatie tocmai corecta. Asa ca imi astept partenerul de dans, fie ca e intai frumos si apoi are talent la dans sau invers…Salsaaa..